Sunt multe povești nerostite pe buzele ferecate ale femeii

Sunt multe femei nenăscute în pântecele ei

Sunt multe răni pe pielea ei de piersică proaspăt pârguită

Sunt atâtea drumuri neumblate sub tălpile ei

Sunt vise fără seamăn sub ploapele ei jucăușe

E multă poezie în rochia ei - bucată de soare

E mult plâns în părul ei până la cer

E mult din mine în inima ei...

Din generozitatea dramaturgului Saviana Stănescu, cea care mi-a îngăduit să mă joc cu acest text. Mă joc, dar nu în joacă. Acesta este un exercițiu de (auto)cunoaștere și trebuie privit ca atare!

concept și regie: Ileana Ursu